Bold Business Minds

Nu-mi spune „Boss” Detest să mi se spună „Boss’”. Poate pentru că am fost bun la latină și aud imediat bos . Boul. Și, odată ce ți-a intrat asocierea asta în cap, nu mai iese. Dar nu cuvântul în sine mă deranjează cel mai tare. Mă deranjează cultura din spatele lui. În România, purtăm încă foarte adânc în noi tipologia „șefului”. Omul de deasupra. Cel față de care ceilalți trebuie să se adapteze, să se îndoaie puțin, să zâmbească la timp, să tacă strategic, să ghicească stări, să aștepte aprobări și, dacă se poate, să nu supere. Nu e doar un reflex organizațional. E sediment cultural. Zeci de ani de comunism nu au produs responsabilitate. Au produs dependență. Ai învățat că nu contează doar ce știi să faci, ci pe cine nu superi. Nu conta doar competența, ci accesul. Nu conta doar munca, ci bunăvoința celui care putea să te lase în pace sau să-ți facă viața grea. Așa s-a rafinat servilismul. Nu ca defect personal. Ca tehnică de supraviețuire. Și, ca orice tehnică de supraviețuire, s-a t...