„Toți vor să știe, dar puțini sunt dispuși să plătească prețul.” Citatul este atribuit poetului satiric roman Juvenal: „All wish to know, but few the price will pay.” Există un produs pe care aproape toată lumea îl dorește în varianta premium, dar pentru care foarte puțini acceptă să plătească abonamentul: cunoașterea. Vrem să știm cum se construiește o afacere, cum se conduce o echipă, cum se cresc copiii, cum se aleg investițiile, cum se slăbește sănătos, cum se repară o relație și, dacă se poate, ce urmează să se întâmple cu economia mondială până joia viitoare. Dar am prefera un rezumat. Eventual unul cu trei idei principale, cinci pași simpli și o concluzie care să confirme ce credeam deja. Pentru că adevărata problemă nu este că informația ar fi greu de găsit. Trăim în epoca în care poți afla în câteva secunde temperatura de pe Marte, cifra de afaceri a unui competitor și cele zece obiceiuri matinale ale unui miliardar care, foarte probabil, se trezește la aceeași oră la care tu ...
Ce învață un copil atunci când repară ceva împreună cu tine O jucărie nu mai pornește. O veioză pâlpâie. Un sertar nu se mai închide. Una dintre roțile unei mașinuțe s-a blocat. Reflexul adultului modern este eficient: verificăm prețul uneia noi, apăsăm „comandă” și problema dispare. Uneori aceasta este, într-adevăr, decizia corectă. Dar există și o altă variantă. Așezi obiectul pe masă, aduci câteva șurubelnițe și îl întrebi pe copil: - Ce crezi că s-a întâmplat? În acel moment, nu mai repari doar o jucărie. Ai deschis un mic laborator de gândire critică. Fac asta cu copiii mei, iar rezultatele sunt uneori surprinzătoare. Nu doar pentru că învață să folosească o unealtă sau să recunoască un contact oxidat. Încep să privească altfel problemele. Nu se mai reped imediat la soluție. Observă, formulează ipoteze, verifică, greșesc, revin și încearcă din nou. Reparatul lucrurilor stricate le oferă ceva ce școala și ecranele reușesc rar să ofere împreună: o problemă reală, cu miză, incertitud...