Există cuvinte care par inventate de un psiholog genial, într-o zi în care a avut răbdare să asculte limba română. „Nesimțit” este unul dintre ele. Nu spune doar că omul e prost crescut. Nu spune doar că e obraznic, nepoliticos sau grobian. Spune ceva mai adânc: că nu simte. Nu simte când deranjează, când umilește, când ocupă spațiul altuia, când transformă bunăvoința celor din jur în serviciu gratuit. În DEX, „nesimțit” este cel „lipsit de bun-simț, de bună creștere, de cuviință, de delicatețe”, dar cuvântul mai are și sensul de lucru care „nu este simțit, perceput”, care scapă simțurilor. „Nesimțire” înseamnă și lipsă de bun-simț, dar și pierdere a cunoștinței, leșin. E aproape perfect. Nesimțitul este, social vorbind, un om leșinat în mijlocul celorlalți. De aici începe partea interesantă. Poate că nesimțirea nu este întotdeauna o decizie. Poate că nu e mereu răutate pură, aleasă la rece, cu plan și satisfacție. Poate că, în multe cazuri, este o incapacitate. Un handicap funcțional,...
De ce apartamentul a devenit investiția preferată a unei țări care nu mai știe să-și pună capitalul la muncă În România, orice discuție serioasă despre bani moare, mai devreme sau mai târziu, într-o propoziție spusă cu aer de înțelepciune transmisă din generație în generație: „Mai bine iei un apartament.” Nu contează prea mult unde. Nu contează cât costă. Nu contează ce chirie produce. Nu contează cât stă gol, cât bagi în mobilă, cât bagi în reparații, cât pierzi cu taxe, cât te sună chiriașul că picură ceva în baie și nici cât ai fi putut face cu aceiași bani într-un business sau într-un portofoliu global. Apartamentul e bun pentru că e apartament. Se vede. Are ușă. Are cadastru. Are centrală, dacă ai noroc. Nu se uită la tine din telefon în fiecare dimineață cu minus 2,7%, cum face bursa. Nu îți trimite notificări când piața se răcește. Nu îți arată zilnic că randamentul tău real este modest. Și tocmai aici începe problema. Un activ nu este sigur pentru că nu are preț afișat zilnic. ...