Cum transformă televiziunile de conflict și fluxurile nesfârșite de Reels izolarea socială într-o vulnerabilitate politică Nu vârsta ne face manipulabili. Pericolul apare când un creier care nu mai este provocat să învețe întâlnește singurătatea, frica și un algoritm care știe exact ce îl enervează. Într-un apartament de bloc, un televizor vorbește de dimineață până seara. Burtierele anunță succesiv catastrofe, trădări, conspirații și „dezvăluiri explozive”. Când televizorul tace, începe telefonul: un medic autoproclamat, un politician furios, o voce sintetică, o profeție, o crimă, o rețetă miraculoasă, un nou dușman. Fiecare clip durează cât să producă o emoție, dar prea puțin pentru a demonstra ceva. Pentru un om care iese rar din casă, nu mai lucrează, nu mai studiază și își vede tot mai puțin prietenii, acest flux poate deveni o perfuzie psihică . Nu îl odihnește și nu îl informează cu adevărat. Îl menține într-o stare de alertă permanentă: suficient de speriat ca să nu închidă ecr...
Șase pași până la oricine Cum o nuvelă maghiară uitată, un teanc de scrisori pierdute prin America și un actor de la Hollywood au demonstrat, pe rând, că Pământul e mult mai mic decât pare Gândește-te o clipă la cea mai îndepărtată persoană pe care ți-o poți imagina: un cioban din munții Mongoliei, o pescăriță dintr-un sat din Patagonia, un funcționar la o gară din Siberia. Câți oameni crezi că te despart de el sau de ea? Intuiția spune sute , poate mii . Răspunsul real, măsurat de mai bine de jumătate de secol în experimente succesive, e atât de mic încât pare o glumă: probabil sub o duzină. Și, cu fiecare deceniu care trece, cifra scade. Aceasta este povestea unei idei care a migrat dintr-o povestire literară în laboratoarele de psihologie socială, de acolo în matematica rețelelor, apoi pe scenele de teatru și, în cele din urmă, într-un joc de băut inventat de trei studenți plictisiți. E povestea „celor șase grade de separare" — și a felului în care ne-am micșorat singuri lumea....