Un post pentru cei mai mici sau mai veseli dintre noi! Scena clasică Castel, coridoare reci, o regină ușor prea sigură pe ea și o oglindă care are energia aia de „știu eu mai bine”. Regina se apropie, își aranjează coroana (puțin prea hotărât), și întreabă ritualic: „Oglindă, oglinjoară, cine-i cea mai frumoasă din țară?” Schimbăm doar decorul Castelul devine bucătărie + cafea, coroana devine un hanorac, iar oglinda… e telefonul. Și întrebarea e ceva de genul: „ChatGPT, zi-mi rapid o descriere pentru articol… dar să sune natural, te rog.” Dacă stai să te gândești, AI-ul chiar seamănă cu oglinda aia. Nu pentru că ar fi „magic” (deși uneori pare când îți scoate o idee bună fix când îți crapă capul), ci pentru că funcționează ca un obiect care iți răspunde . Îi pui o întrebare, îți dă un răspuns. Și, foarte important, îți dă un răspuns cu o voce care sună sigură pe ea — genul de siguranță care te face să zici „ok, deci așa e”. Doar că aici vine partea amuzantă (și utilă), n...
Corpul care șoptește: Interocepția, simțul ascuns Povestea începe cu căpitanul Marta Lungu, pilot de F-16, care într-o dimineață senină de martie 2025 s-a oprit la marginea pistei, surprinsă de un tremur discret al mușchilor intercostali. Cu respirația ușor grăbită și inima bătând puțin prea repede, a simțit că ceva nu era în ordine, deși tabloul de bord arăta parametri perfecți. A cerut o verificare tehnică și, la insistența medicului de escadrilă, un electrocardiogramă. Două ore mai târziu, diagnosticul confirma debutul unei aritmii. Nu radarul și nici instrumentele electronice au dat prima alertă, ci interocepția ei – rețeaua de receptori viscerali care trimite permanent rapoarte în cortex. Dacă Marta n-ar fi acordat atenție acelui semnal intern, antrenamentul din acea zi s-ar fi putut termina tragic. Interocepția este simțul care monitorizează fluxurile interioare: presiunea sângelui, echilibrul electrolitic, distensia organelor, pH-ul plasmatic, temperatura țesuturilor, ritmul c...