Bold Business Minds

Vatican, 21 aprilie 2025 — Papa Ioan Paul al IV-lea, liderul spiritual al Bisericii Catolice timp de 17 ani, s-a stins din viață la vârsta de 89 de ani, lăsând în urmă o moștenire vastă de reforme teologice, sociale și instituționale. Suveranul Pontif a murit liniștit în apartamentele papale de la Vatican, înconjurat de cardinali apropiați și de echipa sa medicală. Anunțul oficial a fost făcut de purtătorul de cuvânt al Sfântului Scaun, care a transmis „profunda durere și recunoștință” a Bisericii pentru „păstorul ei fidel și curajos”. O viață dedicată slujirii Născut sub numele de Francesco Leone în Florența, Italia, în anul 1936, viitorul papă a crescut într-o familie modestă. A urmat seminarul teologic de la Roma, unde a fost remarcat pentru inteligența sa sclipitoare și pentru implicarea în problemele sociale ale vremii. După hirotonirea sa ca preot în 1960, a lucrat în cartierele sărace ale Romei, promovând inițiative sociale și programe de educație pentru copii defavorizați. A...

Pe fundalul alegerilor prezidențiale din 2024, când promisiunile abundă, dar încrederea publică este epuizată, o întrebare, aparent ridicolă, plutește în aer: cărui candidat i-ați rezerva un bulevard? Cine merită o stradă care să-i poarte numele? Este o întrebare-retorică, dar și o avertizare amară. Istoria ne arată că acolo unde memoria se evaporă, absurdul devine politică de stat. De la dictatură la democrație mimată - cum se fabrică onoarea Glorificarea prin nomenclatură publică nu este o glumă: este o formă de rescriere a realității. Dacă în anii ’50 România a acceptat cu obediență „Bulevardul Stalin”, astăzi riscul nu este impunerea forțată a cultului personalității, ci acceptarea lui tăcută, prin uitare și resemnare. De ce nu ar apărea, peste câteva decenii, o „Piață Iliescu”? Sau un „Bulevard Adrian Năstase”? Sunt figuri care, în pofida gravității controverselor ce-i înconjoară, încă beneficiază de o susținere politică latentă și de o imagine publică netranșată. Ion Iliescu e...

„A fost odată un timp în care omul se uita la cer ca să se orienteze. Acum, întreabă telefonul.” Inteligența Artificială – simbol al progresului tehnologic – a ajuns în doar câteva decenii dintr-un vis SF într-un asistent omniprezent. De la GPS și ChatGPT, până la sisteme avansate de diagnostic medical, AI-ul a schimbat totul. Dar în acest val amețitor de eficiență, apare o întrebare tot mai apăsătoare: pe măsură ce ne ușurează viața, nu cumva ne golește de conținutul ei esențial? H ărțile care ne-au orbit Unul dintre cele mai evidente exemple este modul în care AI-ul a schimbat relația noastră cu spațiul. Cu doar două decenii în urmă, o hartă de hârtie era o provocare și o lecție: învățai drumuri, observai orașe, descopereai geografia ca pe o poveste. Astăzi, Google Maps ne spune „întoarceți la dreapta”, iar noi o facem orbește, fără să știm prin ce oraș am trecut sau cum se numea strada. Un studiu realizat de University College London în 2023 a arătat că utilizarea frecventă a apl...

Te-ai întrebat vreodată cât ar costa un aparat electrocasnic dacă l-ai fabrica tu? Un cuptor cu microunde, să zicem. Să cumperi tabla, plasticul, cablurile, transformatorul, afișajul. Să le prelucrezi. Să le vopsești. Să le asamblezi. Să le testezi. Când tragi linie, probabil iese de nouă ori mai scump decât ceea ce găsești în supermarket, produs în China. Și atunci, ce se întâmplă? E clar că diferența de preț e artificială. Cineva plătește pentru tine . O fabrică subvenționată de un partid-stat. Un râu otrăvit în Asia. Un muncitor plătit mizerabil. Un vapor care arde păcură și traversează oceanele ca să-ți aducă o piesă care va ajunge la gunoi în trei ani. Noi nu mai gândim când cumpărăm. Am fost învățați că dacă un lucru e ieftin, e bine. Dacă e rapid, e mai bine. Dacă e convenabil, e perfect. Dar nimeni nu ne mai cere să gândim ce ar însemna să producem acel lucru noi înșine . Dacă am fi obligați să construim singuri o friteuză sau un mixer, am realiza cât de absurd este să plătim ...

Un eseu scris cu cafea amară și o mână pe telefon Am scris rândurile astea într-o seară de martie târzie, cu ochii obosiți de la luminile ecranelor și cu gândul că, poate, trăim o versiune „remasterizată” a Romei Antice. Doar că în loc de togi și Colosseum, avem hoodie-uri și algoritmi care decid ce vedem, ce simțim și, într-o oarecare măsură, ce gândim. Nu e un text științific. Nu am pretenția unui tratat. E un gând care nu-mi dă pace. Plumb în vin și IQ în cădere Roma a fost un colos. Un imperiu care a dominat o treime din populația globului de atunci, care a dat lumii legi, arhitectură, filosofie și ordine. Dar pe cât de impunătoare părea în exterior, pe atât de otrăvită devenise în interior. Țevile din plumb nu erau doar în apeducte - erau în viețile de zi cu zi. Vasele de gătit, oalele pentru vin, chiar și monedele - toate conțineau acest metal. Boierii vremii (senatorii, patricienii) beau vin îndulcit cu sare de plumb, fără să știe că începuseră, încet-încet, să-și topească ...